| crys | Дата: Marţi, 03.01.2012, 02:50 | Сообщение # 1 |
 Лейтенант
Группа: Prieteni
Награды: 1
Репутация: 0
Статус: Offline
| Cand ne referim la aparitia elefantilor in istoria Pamantului ne gandim in primul rand la mamuti, foarte mult studiati si cunoscuti astazi, incat avem senzatia ca sunt inca in viata. Din randul proboscienilor extincti, apartinand genului Mammuthus fac parte: E. (Arhidiskodon) meridionalis, unul dintre cei mai mari elefanti, care atingea o inaltime de 5 m., consi�derat a fi cea mai veche specie eura�si�a�tica (din urma cu 2,6 milioane de ani, pana in urma cu 1 milion de ani) - a ajuns in America de Nord acum 1,5 milioane de ani; elefantul de stepa (E. (M.) trogontherii), forma mare si mai rar intalnita; E. (M.) sibiricus, mai mica si extrem de rara; elefantul de padure E. (Palaeoloxodon) antiquus; Mammuthus columbi, care a trait in zona tem perata a Americii de Nord si se presupune ca a dat nastere unei alte specii, de dimensiuni mici, Mammuthus exilis.
Insa cea mai importanta si comuna dintre speciile de elefanti, care a trait si in tara noastra, a fost elefantul lanos (E. (Mamuthus) primigenius) - cel mai raspandit vertebrat fosil din Romania (Campia Dunarii si a Tisei). Originea acestui mamifer este insa una controversata. Cercetatorii au afirmat ca habitatul mamutilor acoperea un teritoriu foarte vast, din Europa de vest pana in centrul Americii de nord. Se pare ca originea lor se afla in Siberia, de unde au ajuns in America de Nord, dupa care au emigrat inapoi, inlocuind celelalte tipuri genetice de mamuti.
Este, de asemenea, cea mai recenta specie, disparuta in urma cu 10.000 de ani, ajungand pana la noi sub forma unor trupuri intregi, conservate de milenii in pamantul inghetat al Nordului, spre deosebire de alte specii, de la care ne-au ramas numai cateva oase sau dinti.
Mamutul lanos, ruda indepartata a elefantului african (se pare ca elefantul african din zilele noastre si mamutul preistoric au in comun 99,4 % din genele lor), ajungea la o inaltime de pana la 4 m., iar fildesii lui inconvoiati depaseau 2 m. Statura lor impresionanta se datora nu atat dimensiunii, care nu depasea cu mult pe cea a elefantilor actuali, cat blanii lor groase, care ii facea sa para mai masivi. In conditiile aspre de clima din urma cu 20.000 de ani, in cele mai rele vremuri ale ultimei glaciatiuni, cand timp de multe zile pe an temperatura era de minus 20 de grade, mamutii repre�zentau o specie remarcabil de bine adaptata: o piele groasa de 2 cm; sub piele - un strat de grasime de 8-10 cm; iar deasupra pielii, o blana alcatuita din trei stra�turi de peri, de diferite lungimi si grosimi, cei mai lungi avand peste 1 metru; urechile lor mici, coada scurta si clapeta anala (un pliu al pielii, care acoperea anusul) limitau pier�derile de caldura prin extremitati.
Primul exemplar de mamut lanos inghetat a fost descoperit in 1799, de catre un vanator, in regiunea siberiana Iakutia, ulterior fiind dus la Sankt - Petersburg, la Institutul Zoologic, unde a fost asamblat si a ramas cunoscut sub denumirea de Mamutul lui Adams. �n anul 1977 avea sa fie descoperit un nou exemplar: un pui botezat Dima, exceptional de bine conservat. Zece ani mai tarziu - 1987, a iesit la lumina un alt pui, de dimensiuni foarte mici, posibil decedat la nastere. In 1992, a fost descoperita Masa, in stare proasta de conservare, iar in 2005, a fost gasit intr-o mina de aur din Iakutia jumatate din corpul unui pui de mamut, botezat Iomaikon. Ultima descoperire dateaza din anul 2007 - un pui de mamut - femela, in varsta de 4-6 luni, botezata de cercetatori Liuba, initial expusa la Muzeul regio�nal din Salekhard. (Sursa: www.descopera.ro)
In anul 2008 o echipa formata din cercetatori americani �i rusi, coordonata de Webb Miller, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, au decodat genomul mamutilor lanosi in proportie de 50%, pornind de la fire de par din blana acestor animale. Este, pana in prezent, cel mai mare procentaj de decodare genetica pentru o specie disparuta. Studiul referitor la secventa genetica a fost publicat in data de 20 noiembrie 2008 in revista “Nature”, autorul principal fiind Stephan Schuster.
Aceasta descoperire fara precedent ajuta la stabilirea diferentelor semnificative dintre specii �i la determinarea cauzelor disparitiei lor. In conditiile in care va fi descoperita �i cealalta jumatate a genomului mamutului lanos se poate trece la experimentarea clonarii acestor mamifere extincte, pornind de la o secventa de ADN.
|
| |
| |
