| crys | Дата: Marţi, 03.01.2012, 02:01 | Сообщение # 1 |
 Лейтенант
Группа: Prieteni
Награды: 1
Репутация: 0
Статус: Offline
| Articol principal: Istoria Moldovei
Denumirea de Moldova provine etimologic de la râul Moldova de-a lungul căruia s-a format cnezatul Baia, nume care înseamnă "scobitură", "mină": în vechea germană "Molde" (veniseră mulți meșteri mineri nemți), în documentele maghiare: "Moldvàr".
Voevozii români din Maramureș (voevodat situat in nordul Transilvaniei),Dragoș (Inițiatorul) și Bogdan I (Întemeietorul) organizează aici un nou voevodat. Pe vremea lui Bogdan I, voevodatul Moldovei nu depășea ținutul rîurilor Moldova, Suceava și Siret. Urmașii săi și-au întins stăpânirea spre sud, vest, nord și est. În timpul lui Roman I teritoriul voevodatului depășește Prutul, fiind cucerită Cetatea Albă de la Tătari. Stăpânirea moldoveană nu atingea Dunărea, fiindcă din 1330 gurile fluviului erau în stăpânirea voevozilor munteni, din familia Basarab, de unde provine și numele de Basarabia, care desemna atunci și regiunea situată în vestul rîului Trotuș și în sudul rîului Putna (bunăoară, de la vărsarea rîului Șușița în Siret, la sud de pasul Oituz și de Bârlad). Alexandru cel Bun a consolidat stăpânirea teritoriilor dintre Prut și Nistru, extinzându-și domnia și asupra gurilor Dunării, cu cetățile Galați, Oblucița (azi Izmail) și Chilia. Ulterior aceasta din urmă a fost cedată regelui Matei Corvin al Ungariei, dar luată înapoi de Ștefan cel Mare, nepot al lui Alexandru cel Bun și văr al lui Vlad Țepeș din Muntenia. Sub domnia lui Ștefan, Moldova a ajuns la întinderea și puterea ei maximă[2].
Miron Costin spune în lucrarea "De neamul moldovenilor" (1686) că "lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, că tot un neam sunt și odată discălicați", și că "descălicatul ... de Traian împăratul Râmului" a fost făcut[3].
|
| |
| |
