| crys | Дата: Marţi, 03.01.2012, 02:35 | Сообщение # 1 |
 Лейтенант
Группа: Prieteni
Награды: 1
Репутация: 0
Статус: Offline
| in 1792, prin Tratatul de la Iași, Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze teritoriile deținute în regiunea care acum se numește Transnistria către Imperiul Rus. Ca urmare a războiului ruso-turc din 1806-1812, prin Tratatul de la București (1812), prin dibăcia și viclenia negociatorului rus Langeron și prin trădarea negociatorului turc Mourousi, teritoriul Moldovei cuprins între Prut și Nistru a fost răpit de către ruși și denumit atunci Basarabia, prin extinderea numelui purtat anterior de Bugeac (Basarabia veche). După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856), Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Valahia) să fie puse sub garanția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a sudului Basarbiei (așa-numitul Bugeac) către Moldova, adică a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail. În 1859, Principatul Moldovei s-a unit cu cel al Munteniei, (sau Țara Rumânească), prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate românești, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza, punând astfel cărămida de temelie a statului modern România. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus.
În decursul stăpînirii rusești, care coincide cu perioada de modernizare europeană a secolului XIX, gubernia Basarabiei, împărțită în 12 ocoluri (краи): Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Chișinău, Lăpușna, Frumoasa (Kагул), Tighina (Бендерь), Cetatea-Albă (Aккерман), Palada (Болград), Oblucița (измаил) și Chilia (Kилия), cunoaște un proces de urbanizare, tîrgurile moldovenești transformîndu-se în orașe rusești mărite, legate prin calea ferată de portul Odesa (Oдеса) prin care se exportau cerealele produse în gubernie. În timpul stăpânirii rusești, populația guberniei a devenit mult mai pestriță din punct de vedere lingvistic și religios, prin schimburi de populații (Turcii și Tătarii din Bugeac au plecat în Dobrogea, de unde au venit, în locul lor, Bulgari și Găgăuzi) și prin afluxul unui mare număr de Ruși, Ucraineni, Germani, Evrei și Armeni. În 1918 minoritățile reprezentau peste un sfert din populația Basarabiei. Din punct de vedere toponimic, Imperiul rus, ori de câte ori a avut de ales între un nume moldovenesc și un nume provenind din altă limbă (cazurile Frumoasa/Cahul, Tighina/Bender sau Cetatea Albă/Akkerman) l-a ales pe acesta din urmă; pe de altă parte, a rusificat nu numai numele orașelor mari (Kishinev, Orgeiev...) dar si nume de târguri (Edinița/Edineț) și chiar de sate (Ciubărciu/Ciobruci). Intelectualii moldoveni din Basarabia, de altfel rari fiindcă țărănimea băștinașă era ținută în analfabetism, socoteau așadar că poporul moldovean era asuprit în propria sa patrie, și propovăduiau eliberarea țării de sub stăpânirea rusească fie prin independență, fie prin unirea cu România[4]. Alți intelectuali, în general provenind din minorități, propovăduiau eliberarea de sub stăpânirea țaristă printr-o revoluție socială. Aceste două tendințe se vor manifesta cu prilejul primului
|
| |
| |
